Mahabharat - महाभारत in Hindi

महाभारत हिन्दुओं का एक प्रमुख काव्य ग्रंथ है, जो स्मृति वर्ग में आता है. कभी कभी केवल "भारत" कहा जाने वाला यह काव्यग्रंथ भारत का अनुपम धार्मिक, पौराणिक, ऐतिहासिक और दार्शनिक ग्रंथ हैं. विश्व का सबसे लंबा यह साहित्यिक ग्रंथ और महाकाव्य, हिन्दू धर्म के मुख्यतम ग्रंथों में से एक है. इस ग्रन्थ को हिन्दू धर्म में पंचम वेद माना जाता है. यद्यपि इसे साहित्य की सबसे अनुपम कृतियों में से एक माना जाता है, किन्तु आज भी यह ग्रंथ प्रत्येक भारतीय के लिये एक अनुकरणीय स्रोत है. यह कृति प्राचीन भारत के इतिहास की एक गाथा है. इसी में हिन्दू धर्म का पवित्रतम ग्रंथ भगवद्गीता सन्निहित है. पूरे महाभारत में लगभग 1,10,000 श्लोक हैं, जो यूनानी काव्यों इलियड और ओडिसी से परिमाण में दस गुणा अधिक हैं.

हिन्दू मान्यताओं, पौराणिक संदर्भो एवं स्वयं महाभारत के अनुसार इस काव्य का रचनाकार वेदव्यास जी को माना जाता है. इस काव्य के रचयिता वेदव्यास जी ने अपने इस अनुपम काव्य में वेदों, वेदांगों और उपनिषदों के गुह्यतम रहस्यों का निरुपण किया हैं. इसके अतिरिक्त इस काव्य में न्याय, शिक्षा, चिकित्सा, ज्योतिष, युद्धनीति, योगशास्त्र, अर्थशास्त्र, वास्तुशास्त्र, शिल्पशास्त्र, कामशास्त्र, खगोलविद्या तथा धर्मशास्त्र का भी विस्तार से वर्णन किया गया हैं.

Mahabharat (sanscrită: महाभारतम्, Mahābhāratam, pronunțat [məɦaːbʱaːrət̪əm]) este una dintre cele două epopei majore sanscrite din India antică, cealaltă fiind Ramayana.

Mahabharat este o narațiune epică a războiului Kurukṣetra și destinele a Kaurava și prinții Pandava. Acesta conține, de asemenea, materiale filosofice și devoțional, cum ar fi o discuție a celor patru „scopurile vieții“ sau puruṣārtha. Printre lucrările principale și povești din Mahabharat sunt Bhagavad Gita, povestea Damayanti, o versiune prescurtată a Ramayana, și povestea lui Ṛṣyasringa, de multe ori considerate ca lucrări în dreptul lor propriu.

În mod tradițional, calitatea de autor al Mahabharat este atribuită Vyăsa. Au existat multe încercări de a dezlega creșterii sale istorice și straturi de compoziție. Cele mai vechi părți conservate ale textului sunt considerate a fi, nu cu mult mai în vârstă decât în ​​jurul valorii de 400 î.Hr., deși originile epic, probabil, se încadrează între secolele 8 și 9-lea ien. Textul a ajuns, probabil, forma sa finală de perioada Gupta timpurie (c. A 4-lea CE). Titlul poate fi tradus ca „marea poveste a dinastiei Bharata“. Potrivit Mahabharata în sine, povestea se extinde de la o versiune mai scurtă a 24.000 de versuri numit pur și simplu Bharata.

Povestea de bază a lucrării este aceea a unei lupte dinastice pentru tronul Hastinapura, regatul condus de clanul Kuru. Cele două ramuri colaterale ale familiei care participă la lupta sunt Kaurava și Pandava. Deși Kaurava este ramura senior al familiei, Duryodhana, cel mai mare Kaurava, este mai mic decât Yudhishthira, cel mai mare Pandava. Atât revendicarea Duryodhana și Yudhishthira să fie primul în linie pentru a moșteni tronul.

Lupta culminează în marea bătălie de la Kurukshetra, în care Pandavas sunt în cele din urmă victorios. Lupta produce conflicte complexe de rudenie și prietenie, loialitate cazuri de familie și datoria de a lua prioritate față de ceea ce este drept, precum și conversa.

Mahabharat se încheie cu moartea lui Krishna, iar la sfârșitul dinastiei sale ulterioare și ascensiunea fraților Pandava spre cer. De asemenea, marchează începutul erei hinduse Kali Yuga, a patra și ultima vârstă a omenirii, în care mari valori și idei nobile au fărâmițat, iar oamenii se îndreaptă spre dizolvarea completă a acțiunii drept, moralitate și virtute.